Competența instanțelor și termenele de introducere a acțiunilor în contencios administrativ

Determinarea instanței competente și respectarea termenelor de introducere a acțiunii sunt două aspecte esențiale în procedura contenciosului administrativ. Ele pot face diferența între o acțiune admisibilă și una respinsă ca tardivă sau introdusă la o instanță necompetentă.

1. Instanța competentă

Potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ, competența de soluționare a litigiilor este stabilită în funcție de natura autorității publice emitente și, uneori, de valoarea economică a obiectului cauzei:

• Tribunalele administrativ-fiscale judecă în primă instanță litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale și județene, precum și cauzele fiscale (taxe, impozite, datorii vamale și accesorii) de până la 3.000.000 lei.
• Curțile de apel, prin secțiile de contencios administrativ și fiscal, sunt competente în primă instanță pentru actele emise de autoritățile publice centrale și pentru cauzele fiscale care depășesc pragul de 3.000.000 lei.

Cererile ce privesc finanțări nerambursabile din fonduri europene se judecă tot în funcție de valoare, iar cele privind acte neevaluabile – după rangul autorității emitente.

Reclamanții persoane fizice sau juridice private trebuie să se adreseze instanței de la propriul domiciliu sau sediu, în timp ce autoritățile publice reclamante trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului.

2. Termenele de introducere a acțiunii

Respectarea termenului de sesizare a instanței este o condiție esențială de admisibilitate.

Conform art. 11 din lege, acțiunea poate fi introdusă, de regulă, în termen de 6 luni de la:

• primirea răspunsului la plângerea prealabilă;
• comunicarea refuzului de soluționare a cererii;
• expirarea termenului legal de soluționare a plângerii sau cererii.

Pentru motive temeinice, legea permite introducerea acțiunii și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau de la momentul luării la cunoștință de acesta.

O excepție importantă o constituie actele administrative normative și ordonanțele Guvernului, care pot fi atacate oricând, fără limită de timp.

De asemenea, pentru acțiunile formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau ANFP, termenul curge din momentul în care s-a cunoscut existența actului considerat nelegal.

Concluzie

Stabilirea corectă a instanței competente și introducerea acțiunii în termenul legal reprezintă pași esențiali în orice demers de contencios administrativ.

Depășirea termenului sau sesizarea unei instanțe necompetente poate duce la respingerea acțiunii, indiferent de temeinicia fondului cauzei.

Pentru a evita astfel de riscuri, este recomandat să consulți un avocat specializat în drept administrativ înainte de a formula acțiunea.