Când apare un conflict, primul gând este adesea „ne vedem în instanță”. Totuși, legislația privind medierea oferă o alternativă clară: soluționarea amiabilă, cu ajutorul unui mediator, în condiții care protejează părțile și le lasă controlul asupra rezultatului.
Mai jos găsești, pe înțelesul tuturor, regulile de bază despre mediere: ce înseamnă, în ce tipuri de conflicte poate fi folosită, ce nu poate face obiectul medierii și cum poate fi introdusă o clauză de mediere într-un contract.
- Ce este medierea
Legea medierii definește medierea ca o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate – mediatorul. Procedura se desfășoară în condiții de:
- neutralitate,
- imparțialitate,
- confidențialitate,
- și cu liberul consimțământ al părților.
În esență, nu vorbim despre o „judecată”, ci despre o procedură în care părțile încearcă să ajungă la o înțelegere, în mod voluntar, într-un cadru sigur și echilibrat.
- Pe ce se bazează medierea: încredere și soluții durabile
Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului. Rolul mediatorului este să faciliteze negocierile și să sprijine părțile în rezolvarea conflictului, astfel încât soluția obținută să fie:
- reciproc convenabilă (acceptabilă pentru ambele părți),
- eficientă (fără costuri și timp inutile),
- durabilă (stabilă în timp, cu șanse mai mari să fie respectată).
- Când poți apela la mediere
Dacă legea nu prevede altfel, părțile – persoane fizice sau juridice – își pot soluționa conflictele de orice natură prin mediere. Un aspect important este că medierea poate fi folosită chiar și după declanșarea unui proces în fața instanței.
În plus, legea recunoaște dreptul părților de a recurge la mediere:
- atât în afara procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă prevăzute de lege,
- cât și în cadrul acelor proceduri, atunci când ele există.
Cu alte cuvinte, medierea nu este exclusă doar pentru că există un alt mecanism amiabil prevăzut de lege; ea poate funcționa și în paralel, în limitele permise.
- Ce nu poate face obiectul medierii
Nu orice tip de drept sau dispută poate fi „negociată” prin mediere. Legea prevede că nu pot face obiectul medierii:
- drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei;
- și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin alt mod admis de lege.
Practic, medierea este posibilă acolo unde părțile au libertatea legală de a ajunge la o înțelegere și de a dispune de drepturile lor.
- Clauza de mediere în contracte
În orice convenție care privește drepturi asupra cărora părțile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere. Un detaliu foarte important: legea spune că validitatea acestei clauze este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Asta înseamnă că, dacă ulterior apar discuții despre contract, clauza de mediere rămâne un instrument separat, care poate fi folosit pentru a încerca soluționarea amiabilă a conflictului.
- Medierea este recomandată și de profesioniștii dreptului
Legea prevede că judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc și consilierul juridic recomandă părților soluționarea amiabilă a litigiului/conflictului prin procedura medierii, potrivit legii speciale.
Ideea este una simplă: atunci când conflictul poate fi închis prin dialog asistat, merită analizată această variantă, înainte de a investi resurse într-un litigiu de durată.
- Medierea în domeniul protecției consumatorilor
Legea medierii se aplică și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, atunci când consumatorul invocă un prejudiciu, de exemplu:
- produse sau servicii defectuoase,
- nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanțiilor,
- existența unor clauze abuzive,
- încălcarea altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene.
În litigiile dintre consumatori și comercianți, procedura medierii se aplică în mod corespunzător, ceea ce înseamnă că poate fi o opțiune reală pentru a evita escaladarea conflictului.
Concluzie:
Medierea este o procedură amiabilă, bazată pe neutralitate, confidențialitate și acordul părților, prin care conflictele pot fi soluționate inclusiv după începerea unui proces. Ea este aplicabilă, în principiu, conflictelor de orice natură, cu excepția drepturilor strict personale și a celor de care părțile nu pot dispune legal. În plus, părțile pot introduce clauze de mediere în contracte, iar legea prevede aplicabilitatea medierii și în zona protecției consumatorilor.
Dacă ai un conflict concret și vrei să înțelegi rapid dacă medierea este o opțiune potrivită (și cum se îmbină cu un eventual proces), este recomandat să discuți cu un avocat înainte de a alege strategia.
RO 
EN