Împărțirea unei moșteniri nu este întotdeauna un proces simplu. Codul civil stabilește reguli clare despre cine poate moșteni, în ce ordine vin moștenitorii și cum se procedează atunci când unul dintre moștenitori nu mai este în viață.
Moștenirea revine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului – copii, părinți, frați, unchi, verișori – după un sistem de clase de moștenitori. Descendenții și ascendenții pot moșteni indiferent de gradul de rudenie, în timp ce rudele colaterale (frați, surori, veri) au drept la moștenire doar până la gradul al patrulea inclusiv. Dacă defunctul nu lasă în urmă nici moștenitori legali, nici testamentari, patrimoniul său trece în proprietatea comunei, orașului sau municipiului unde se află bunurile.
Codul civil împarte rudele în patru clase de moștenitori. Clasa întâi este formată din descendenți – copiii defunctului și urmașii lor. A doua clasă cuprinde părinții defunctului (ascendenți privilegiați) și frații sau surorile acestuia (colaterali privilegiați). În clasa a treia intră ascendenții ordinari (bunici, străbunici), iar în clasa a patra, colateralii ordinari – unchi, mătuși, veri până la gradul al patrulea. Rudele dintr-o clasă mai apropiată înlătură de la moștenire rudele din clasele următoare. De asemenea, în interiorul fiecărei clase, rudele de grad mai apropiat (de exemplu copiii) exclud rudele de grad mai îndepărtat (nepoții). Când mai multe rude au același grad, ele împart moștenirea în mod egal.
O situație des întâlnită în practică este cea în care unul dintre moștenitorii firești ai defunctului a murit înaintea lui. În acest caz, funcționează reprezentarea succesorală. Prin acest mecanism, copiii persoanei decedate urcă în drepturile părintelui lor și culeg partea din moștenire care i s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar fi fost în viață. Reprezentarea este permisă numai pentru descendenții copiilor defunctului (nepoți) și pentru descendenții fraților sau surorilor defunctului (nepoți de frate sau soră).
Un exemplu simplu: dacă un părinte are doi copii, iar unul dintre ei moare înaintea părintelui, copiii celui decedat (nepoții defunctului) vor împărți între ei partea din moștenire ce i s-ar fi cuvenit părintelui lor. Moștenirea se împarte astfel „pe tulpină” – fiecare ramură de descendenți primește partea care s-ar fi cuvenit ascendentului lor. Dacă o ramură produce mai multe ramificații (de exemplu mai mulți nepoți), aceștia împart între ei partea atribuită ramurii respective în mod egal.
Un aspect interesant este și situația copiilor nedemnului. Dacă un moștenitor a fost declarat nedemn și, prin reprezentare, copiii săi au primit partea lui din moștenire, aceștia vor trebui să raporteze bunurile primite dacă, ulterior, vin în concurs la moștenirea părintelui lor împreună cu alți copii concepuți după deschiderea moștenirii inițiale. Raportul se face doar dacă valoarea bunurilor primite depășește datoriile suportate ca urmare a reprezentării.
Moștenirea prin reprezentare succesorală este, așadar, un mecanism menit să asigure echitatea între ramurile familiei, astfel încât bunurile să ajungă la descendenții celui care ar fi trebuit să moștenească dacă ar fi fost în viață.
Concluzie
Regulile moștenirii legale și ale reprezentării succesorale sunt menite să mențină echilibrul între ramurile familiei și să asigure că drepturile celor apropiați nu se pierd din cauza unor evenimente neprevăzute.
Înainte de a începe procedura succesorală, identifică toate rudele cu vocație la moștenire și stabilește cine vine la moștenire prin reprezentare. Acest lucru te va ajuta să eviți conflicte ulterioare și să finalizezi procedura mai rapid.
RO 
EN