Promisiunea unilaterală și recompensa publică

În cadrul reglementărilor legale, actul unilateral se prezintă ca un izvor de obligații, având un rol semnificativ în modul în care relaționăm și ne asumăm angajamente. Un aspect esențial al acestuia este reprezentat de promisiunea unilaterală, detaliată în articolul 1.327 din Codul Civil.

1. Promisiunea Unilaterală

Promisiunea unilaterală este un angajament luat de o persoană (autorul) care se obligă să efectueze o prestație, fără a necesita acceptarea acesteia din partea destinatarului. Această formă de angajament este importantă deoarece leagă doar autorul, oferind astfel un cadru flexibil în gestionarea relațiilor juridice.

Potrivit alineatului (1) al articolului 1.327, promisiunea se consideră efectivă chiar și în absența acceptării de către destinatar. Totuși, destinatarul are dreptul de a refuza angajamentul, ceea ce îi conferă un control asupra situației. În cazul în care autorul nu specifică un termen limită pentru îndeplinirea promisiunii, obligația se consideră valabilă pe o anumită durată, dictată de natura acesteia și de circumstanțele în care a fost făcută.

2. Promisiunea Publică de Recompensă

Un alt aspect important este reglementat prin articolul 1.328, care se referă la promisiunea publică de recompensă. Aceasta stipulează că o persoană care face o astfel de promisiune este obligată să plătească recompensa, indiferent de faptul că prestația a fost executată fără a fi cunoscută promisiunea.

Dacă mai multe persoane contribuie la executarea prestației, recompensa se împarte proporțional cu efortul depus de fiecare. În cazul în care prestația este realizată separat de mai multe persoane, recompensa revine acelei care a anunțat prima rezultatul.

3. Revocarea Promisiunii Publice de Recompensă

Revocarea unei promisiuni publice de recompensă este reglementată de articolul 1.329. Aceasta poate fi realizată în aceeași formă în care a fost făcută publică. Totuși, revocarea nu afectează persoanele care au îndeplinit prestația înainte de publicarea revocării.

Dacă revocarea se face fără justă cauză, autorul promisiunii este obligat să plătească o despăgubire echitabilă celor care au făcut cheltuieli în vederea executării prestației, cu excepția cazului în care dovedește că rezultatul solicitat nu putea fi obținut. Este important de menționat că dreptul la despăgubire se prescrie într-un termen de un an de la data publicării revocării.